Home » America » O zi în Buenos Aires
O zi în Buenos Aires
Tango :)

O zi în Buenos Aires

Doamnelor și domnilor, dacă ajungeți oarecum în formă la Buenos Aires, după cele 14 ore de zbor (eu am fost pe la Amsterdam, cu KLM, zbo r oferit cu atâta generozitate de amicii mei de la Air France, multumesc Air France! Ai cel mai tare marketing! I love you! Ich liebe dich! Te quero mucho!) ….respirați adânc prima dată. Nu mergeți nicăieri decât la hotel, trageți un somn pe cinste ca să aveți randament la umblat în următoarele zile.

Buenos Aires

Boon, să zicem că nu aveți la dispoziție mult timp. Eu am venit aici ca să scriu o carte despre tango și mi-am lăsat ca interval 3 saptămâni. Mi-am propus să mă plictisesc de Beunos Aires deși intuiesc că abia îi voi da de gust în intervalul acesta. Pentru că Buenos Aires e o constelație de bogăție și sărăcie, de opulență și decadență, de aer european și de influențe andine, locale, indiene, țărănești sau cultural urbane.

1601473_10202609139887792_704415184_n

Începeți cu teatrul Colòn. Asta nu din snobism, pentru că vezi Doamne, ar trebui bifat ce are Buenos Aires mai cultural. Ci pentru că este un edificiu arhitectonic cu niște performanțe deosebite. E de o frumusețe rară, așa cum numai arhitecții francezi – și un belgian – fin de siècle puteau să construiască, cheltuind muuulte resurse puse la dispoziție de Argentina acelei perioade în scopul de a avea un teatru de talia celor de la Paris. Și unde elita socială a acelui timp venea să își etaleze ce are mai scump și mai frumos. Pe scurt, să epateze, cam ca în ziua de azi pe Dorobanți… se pare că teatrul Colòn are cea mai bună acustică din lume… întrebat de către un jurnalist ce imperfecțiuni are acustica edificului, Luciano Pavarotti a spus că doar unul singur: e perfectă. Adică orice greșeală va face, se va auzi în sală… teatrul este ca o capsulă în timp, metaforic vorbind, pentru că el, prin detaliile sale, vorbește despre moravurile epocii, modul cum oamenii trăiau și ce gândeau. De pildă, exista un cod strict al așezării pe scaun! Doamnele se așezau numai pe sofa, domnii numai pe fotolii. Dacă nu știai asta și te așezai, Doamne ferește, invers… erai taxat de incult. Apoi, teatrul e construit să vezi totul dar mai ales să fii văzut dacă vrei musai asta. Și cei de atunci asta voiau. Opera era ocazia mondenă supremă și nu trebuia ratată vreo bârfă. Numai că pereții teatrului știu multe. La baza pereților se află grilaje îndărătul cărora se aflau văduvele venite la operă în perioada de doliu de 2 ani, ca să nu fie văzute în public (obicei lăsat de spanioli, pentru care argentinienii nu sunt chiar recunoscători… sau argentinienele, în fine, căci văduvii  puteau să fie văzuți pe unde voiau ei). Dar aceiași pereți ar putea povesti că văduvele cu pricina nu soseau singure la spectacole… în cel mai de sus etaj veneau cei săraci (aveau și intrare separată la teatru, ca nu cumva să se amestece aerul cu al celor avuți). Ironia face că acolo se aude cel mai bine… și ca să vedeți că nimic nu e mereu înălțător și cultural, locul cu pricina era poreclit Poiata. De ce? Pentru că cei de sus mâncau câte ceva, cădeau firmituri la parter (peste rochiile cucoanelor) și vorbeau ca niște găini… așadar Colon e fascinant nu doar prin frumusețea sa arhitecturală, aluziile mitologice sau masonice din decorațiuni, starurile cele mai mari ale lumii spectacolului ce i-au înnobilat acustica… ci și pentru detaliile de viață prozaică dar atât de pitorească!

Caminito

Caminito

Bine, am zis că stați numai o zi. Atunci luați repede un autobuz către La Boca. Aici bifați dintr-un foc două chestii. Muzeul La Boca Juniors (mic dar interesant, cu imagini ale starurilor, istoria clubului, etcș cumpărați suveniruri pt fanii fotbalului de acasă, sunt simpatice) și mai ales Caminito. Acest Caminito este un șir de străduțe aproape de vechiul port, unde se desfășoară majoritatea activităților artiștilor artizani, unde se poate mânca ceva bun la o terasă la care dansează o pereche de tangueros. Este un loc foarte bogat vizual, unde până și trunchiurile copacilor sunt îmbrăcate cu ceva frumos, unde se vând tablouri și suveniruri de tot felul (dar vă sfătuiesc să nu le cumpărați de aici, sunt mai scumpe decât merită – eu am dat 60 de peso pe 2 cutii de chibrituri cu efigia Evei Peròn… ok, sunt o fraeră, dar erau frumoase…) Mare grijă la geantă și buzunare totuși. E o zonă sigură doar între 10 am și 6 pm că după… să nu spuneți că nu v-am avertizat. Aici e de venit și făcut poze, căci niciun colț nu seamănă cu celălalt, totul e pictat, viu colorat, desenat, cu poezii pe pereți. Ok, chiar dacă nu face banii, pentru o experiență argentiniană tipică, poate că ar trebui să luați niște tapas sau empañadas aici. Ca să ascultați și tangoul interpretat live la bandoneon de muzicanți în vârstă. Cine știe cât o mai duc cei din Guardia Vieja și cât vom mai avea acces la tangou, așa cum era el în anii 20-30…

 

 

Doamnelor și domnilor, dacă ajungeți oarecum în formă la Buenos Aires, după cele 14 ore de zbor (eu am fost pe la Amsterdam, cu KLM, zbo r oferit cu atâta generozitate de amicii mei de la Air France, multumesc Air France! Ai cel mai tare marketing! I love you! Ich liebe dich! Te quero mucho!) ...

Review Overview

User Rating: 4.6 ( 1 voturi)
0

Despre Iulia Iulia

Lasa un raspuns

Adresa de email nu va fi publicata.Campurile marcate sunt obligatorii *

*