Scoica blogul nostru de calatorii – impresii si sugestii

Am ajuns și în țara cu cel mai pitoresc președinte. Jose Mujica ține presa ocupată adesea cu isprăvile sale încântătoare: se zice despre el că este cel mai sărac președinte al unei țări, și că apare frecvent în șlapi și tricou nespălat la reuniuni oficiale. Omul are trecut de luptător de guerilă și e căsătorit cu doamna senator Lucia Topolanski. Dă la organizații de caritate aproape tot vce câștigă… Are o cățelușă cu trei picioare botezată Manuela.  Conduce un beetle vechi și are trei tractoare cu care își ară singur pământul. Grădinărește tot timpul și cultivă dalii. Ei poftim glamour presidential… Ei bine, țara lui reflectă într-un fel pitorescul celui care o conduce. Sau cel puțin ce am văzut eu din ea, în locșorul numit Colonia del Sacramiento, la o oră de mers cu vaporul de Buenos Aires.  Am ajuns acolo cu peso argentinieni ca să îmi dau seama că în Uruguay e muuuult  mai scump să bei o cafea. Aproape triplu decât în Argentina.  Dar merită să pierzi niște bani (deși e mai bine să te duci cu dolari americxani și să plătești în dolari americani, pierzi mai puțin decât dacă plătești în bani argentinieni). Locul e de un pitoresc emoționant. Vezi colțuri și oameni peste care timpul pare că nu trece. Nu prea au nimic de făcut, îmi imaginez, în afara activității turistice. Stau și beau mate toată ziua (eu am ajuns vara, deci mate se bea rece și se cheamă parcă terere, uruguayenii merg peste tot cu termosul după ei sau cu bobilla de mate, imi imaginez că sunt niște oameni foarte bine hidratați). M-am plimbat pe străzile micului oraș (imaginează-ți Vama Veche ceva mai dezvoltată, sau dezvoltată cu mai mult cap, cu ceva coerență și respect pentru stilul local) niște plaje înguste la estuarul Rio de la Plata dar liniștite și cu nisip fin, un centru vechi în care sunt comasați niște meștesugari și niște baruri locale cu mult farmec  și culoare. Ca peste tot în zona aceasta, oamenilor le place să coloreze ambientul. Bine, vei găsi și o mulțime de kitsch-uri, adevărat. Sau pisici norocoase produse în China. Sau magneți prea scumpi pentru pus pe frigider. Dar merită să vezi muzeul naval și să te plimbi pe străduțele vechiului sat maritim ca să ai în nări mirosul apei de estuar și în minte reverii despre pirații din alte secole. Transport: www.seacat.com Bani: $$$$$ Mâncare: musai să comanzi un chivito uruguayan. În esență e un talmeș balmeș de ou prăjăi cu șuncă și cartofi prăjiți, nu e cea mai sănătoasă opțiune, dar e bun. Mai mult »

Pentru ce e adesea stresant sa te trezesti intr-un oras enorm si sa nu stii ce sa faci prima data sau cum sa nu iei tepe cu banii sau mancarea… am intrebat-o pe gazda mea ce si cum. Iata ce recomandă un localnic celor veniți pentru prima data la Buenos Aires: Ce trebuie să știe cineva care vine prima dată în Buenos Aires? Cred că trebuie să cunoască oamenii, câteva zone mari din oraș, Plaza de Mayo, casa Rosada, Palermo Soho și Palermo Hollywood. Să meargă la milonga, pe Avenida Corrientes, să vadă muzeele mari dar și Puerto Madero, Tigre, La Boca… Este un oraș sigur? Nu tot orașul, nu. Sau barrios mai mari și mai sigure dar și locuri unde turiștii au probleme cu hoții. Recomand să nu mergeți cu camera foto la gât. Dar în general, e un oraș sigur. Cum e cu schimbul banilor? Exista un curs oficial și un curs așa zis „blue”. E bine să veniți cu dolari sau euro și să schimbați blue, se poate câștiga până la 60% în plus!   Unde merită să închiriezi locuință?   Recomand Villa Crespo, CABALLITO, RECOLETA, BELGRANO care e puțin mai departe, ALMAGRO, PALERMO. Buenos Aires e un oraș puțin cam scump, dar e iertin dacă mânânci alimente de la supermarket, dacă te deplasezi cu Comunal (rețeaua de transport comun foarte bună), dacă mergi la milonga, la cinema… e scump să închiriezi și să mănânci la restaurant. Care e experiența gastronomică tipic argentiniană? Empanadas, dulce de leche, asado e bun în CABRERA… empanadas sunt bune la QUERENCIA și DULCE DE LECHE sunt bune dar cele mai scumpe sunt mai bine făcute. Ce experiență culturală tipică recomandați?  La Boca, la Milonga din Salon Canning     Mai mult »

Doamnelor și domnilor, dacă ajungeți oarecum în formă la Buenos Aires, după cele 14 ore de zbor (eu am fost pe la Amsterdam, cu KLM, zbo r oferit cu atâta generozitate de amicii mei de la Air France, multumesc Air France! Ai cel mai tare marketing! I love you! Ich liebe dich! Te quero mucho!) ….respirați adânc prima dată. Nu mergeți nicăieri decât la hotel, trageți un somn pe cinste ca să aveți randament la umblat în următoarele zile. Boon, să zicem că nu aveți la dispoziție mult timp. Eu am venit aici ca să scriu o carte despre tango și mi-am lăsat ca interval 3 saptămâni. Mi-am propus să mă plictisesc de Beunos Aires deși intuiesc că abia îi voi da de gust în intervalul acesta. Pentru că Buenos Aires e o constelație de bogăție și sărăcie, de opulență și decadență, de aer european și de influențe andine, locale, indiene, țărănești sau cultural urbane. Începeți cu teatrul Colòn. Asta nu din snobism, pentru că vezi Doamne, ar trebui bifat ce are Buenos Aires mai cultural. Ci pentru că este un edificiu arhitectonic cu niște performanțe deosebite. E de o frumusețe rară, așa cum numai arhitecții francezi – și un belgian – fin de siècle puteau să construiască, cheltuind muuulte resurse puse la dispoziție de Argentina acelei perioade în scopul de a avea un teatru de talia celor de la Paris. Și unde elita socială a acelui timp venea să își etaleze ce are mai scump și mai frumos. Pe scurt, să epateze, cam ca în ziua de azi pe Dorobanți… se pare că teatrul Colòn are cea mai bună acustică din lume… întrebat de către un jurnalist ce imperfecțiuni are acustica edificului, Luciano Pavarotti a spus că doar unul singur: e perfectă. Adică orice greșeală va face, se va auzi în sală… teatrul este ca o capsulă în timp, metaforic vorbind, pentru că el, prin detaliile sale, vorbește despre moravurile epocii, modul cum oamenii trăiau și ce gândeau. De pildă, exista un cod strict al așezării pe scaun! Doamnele se așezau numai pe sofa, domnii numai pe fotolii. Dacă nu știai asta și te așezai, Doamne ferește, invers… erai taxat de incult. Apoi, teatrul e construit să vezi totul dar mai ales să fii văzut dacă vrei musai asta. Și cei de atunci asta voiau. Opera era ocazia mondenă supremă și nu trebuia ratată vreo bârfă. Numai că pereții teatrului știu multe. La baza pereților se află grilaje îndărătul cărora se aflau văduvele venite la operă în perioada de doliu de 2 ani, ca să nu fie văzute în public (obicei lăsat de spanioli, pentru care argentinienii nu sunt chiar recunoscători… sau argentinienele, în fine, căci văduvii  puteau să fie văzuți pe unde voiau ei). Dar aceiași pereți ar putea povesti că văduvele cu pricina nu soseau singure la spectacole… în cel mai de sus etaj veneau cei săraci (aveau și intrare separată la teatru, ca nu cumva să se amestece aerul cu al celor avuți). Ironia face că ... Mai mult »

In calitate de cercetator stiintific in domeniul fizicii nucleare am participat impreuna cu un coleg la o conferinta stiintifica internationala organizata la Kyoto in Japonia. In data de 4 septembrie, intr-o sambata foarte devreme dimineata, ne-am dus la aeroportul Otopeni sa ne imbarcam pe o cursa Lufthansa cu destinatia Frankfurt de unde dupa 5 ore de asteptare urma sa luam o cursa spre Osaka, Japonia. La Otopeni am ajuns cam cu o ora inainte de plecarea avionului si fiind lume multa, am stat cuminti la coada pentru verificarea bagajelor, ceea ce a durat cam o jumatate de ora. Cand am ajuns insa la ghiseul de “check-in”, acesta era inchis deja de vreo 10 minute. Cu toate insistentele noastre si cu toate ca pana la plecarea avionului mai erau 30 minute, timp suficient sa ajungem la poarta de imbarcare, nu am mai fost acceptati, oferindu-ni-se plecare a doua zi. Ne-am lovit de intransingenta germana. Deoarece pierdeam legatura spre Japonia si implicit deschiderea conferintei, ne-am cumparat bilete ($375/pers.) la o cursa TAROM catre Frankfurt cu plecare dupa 3 ore si care ne-a permis sa ajungem la timp pentru zborul nostru spre Japonia. Zborul de noapte peste Siberia si China a fost linistit dar foarte lung – 14 ore. Duminica dimineata la ora 7 am aterizat pe Kansai International Airport (KIX) care deserveste orasele Osaka si Kyoto. Pana la Kyoto sunt 90 km pe care am preferat sa-i parcurgem cu un autobuz (durata o ora si 45 munte) pentru a vedea cate ceva din zona. Nu a prea fost asa pentru ca autostrada este suspendata si parcurge o zona industriala continua pana la Kyoto, vederea fiind astupata cu panouri aproape tot drumul. La Kyoto am debarcat langa gara si ne-am adresat unui sofer de taxi sa ne duca la APA HOTEL unde rezervasem prin internet doua camere la un pret acceptabil. Spre surpriza noastra, cu toate ca acest hotel de 3 stele era destul de aproape de gara, soferul nu stia unde se afla; dupa lungi discutii cu alti soferi, ne-a dus in sfarsit la hotel. Camera de la hotel era mica dar foarte curata si perfect utilata cu TV, aer conditionat si bar. Toate comenzile pentru lumini, draperii etc. erau dublate la pat iar scaunul de WC era “electronic”, cu multe butoane la apasarea carora erai spalat cu jeturi de apa. Dupa instalare am pornit sa exploram orasul. Am vizitat intai gara centrala, cladire noua, moderna si impresionanta prin dimensiuni si arhitectura. Este lunga de 420 m si are 60 m inaltime, avand o zona cu multe etaje legate prin scari rulante, numita The Cube, unde sunt multe magazine si restaurante. La partea superioara are o terasa deschisa de unde este o priveliste frumoasa spre oras. Spre usurarea noastra, toate panourile indicatoare erau scrise si in engleza. In fata garii este un mare hotel, Tower Hotel, si un bulevard larg Karasuma Dori (Dori este cuvantul japonez pentru strada, bulevard larg) pe care, nu prea departe de hotel, am putut vizita un templu ... Mai mult »

„Venice is like eating an entire box of chocolate liqueurs in one go.”  – Truman Capote Da, am fost de doua ori in Venetia, in 2010 si 2013, am strabatut fiecare straduta, fiecare canal si sunt oricand dornic sa ma duc din nou. La prima vizita am fost inarmat cu un ghid turistic al strazilor si punctelor de interes. Dar dupa un timp mi-am dat seama ca este oarecum inutil. Am inceput sa merg la voia intamplarii, dus de suvoaiele multimii de turisti din toate colturile lumii, care nu lasa nevizitata nici cea mai mica straduta sau piateta. In cele ce urmeaza va voi da cateva sfaturi de calatorie la Venetia. 1. Cazarea la Venetia In Venetia toate cazarile sunt scumpe si confortul multora nu isi justifica banii, deci este bine sa va cazati intr-una dintre localitatile din apropierea Venetiei. Eu am stat in Mestre si Treviso. Mestre este foarte aproape de Venetia, are multe hoteluri si pensiuni la preturi mai rezonabile decat cele din Venetia. La Venetia se poate calatori in fiecare zi foarte usor cu trenul, care vine foarte des ( un tren la aproximativ jumatate de ora ). In plus, trenul costa incredibil de putin: 1 Euro din Mestre in Venetia si 6 Euro din Treviso. Comparand cu costul unei parcari in Venetia, care depaseste 20 de Euro pe zi, solutia deplasarii cu trenul este cea mai buna. In 2013 eu am stat in Treviso, care este la 40 de km de Venetia, dar acolo este aeroportul pe care aterizeaza cursele Wizzair, iar toate cazarile sunt mai ieftine. Cazarea era destul de aproape de aeroport, deoarece cursele Wizzair pleaca spre tara foarte devreme si nu vroiam sa am probleme. Cu 50 Euro pe noapte am stat intr-o pensiune de 4 stele. In Venetia gaseam aceleasi conditii de cazare la 200-250 Euro pe noapte! 2. Deplasarea prin Venetia Cel mai bun mijloc de deplasare este pe jos:  de la Gara pana in Piata San Marco – punctul principal de atractie al Venetiei se fac aproximativ 40-50 minute de mers lejer. Nu trebuie ratata insa o plimbare cu vaporetto, care este un soi de transport in comun pe apa. Vaporetto sunt niste vaporase ca cele de pe Herastrau, care vara sunt supra aglomerate. Sunt multe linii de Vaporetto, care leaga toate punctele de interes din Venezia si de pe insulele invecinate. Se poate cumpara o singura calatorie (6 euro) sau carduri de calatorie de mai multe ore. Tarifele se gasesc . Eu recomand sa luati numai o calatorie cu vaporetto, linia care va duce pana la Piata San Marco, pe Canal Grande. In rest va puteti plimba prin zona centrala pe jos. Va mai trebui sa folositi vaporetto daca doriti sa ajungeti pe insulele Giudecca, San Giorgio Maggiore, Murano sau Burano, care sunt puncte de interes la Venezia.   Mai mult »