O zi la Colonia

Am ajuns și în țara cu cel mai pitoresc președinte. Jose Mujica ține presa ocupată adesea cu isprăvile sale încântătoare: se zice despre el că este cel mai sărac președinte al unei țări, și că apare frecvent în șlapi și tricou nespălat la reuniuni oficiale. Omul are trecut de luptător de guerilă și e căsătorit cu doamna senator Lucia Topolanski. Dă la organizații de caritate aproape tot vce câștigă… Are o cățelușă cu trei picioare botezată Manuela.  Conduce un beetle vechi și are trei tractoare cu care își ară singur pământul. Grădinărește tot timpul și cultivă dalii. Ei poftim glamour presidential…

Ei bine, țara lui reflectă într-un fel pitorescul celui care o conduce. Sau cel puțin ce am văzut eu din ea, în locșorul numit Colonia del Sacramiento, la o oră de mers cu vaporul de Buenos Aires.  Am ajuns acolo cu peso argentinieni ca să îmi dau seama că în Uruguay e muuuult  mai scump să bei o cafea. Aproape triplu decât în Argentina.  Dar merită să pierzi niște bani (deși e mai bine să te duci cu dolari americxani și să plătești în dolari americani, pierzi mai puțin decât dacă plătești în bani argentinieni).

Locul e de un pitoresc emoționant. Vezi colțuri și oameni peste care timpul pare că nu trece. Nu prea au nimic de făcut, îmi imaginez, în afara activității turistice. Stau și beau mate toată ziua (eu am ajuns vara, deci mate se bea rece și se cheamă parcă terere, uruguayenii merg peste tot cu termosul după ei sau cu bobilla de mate, imi imaginez că sunt niște oameni foarte bine hidratați). M-am plimbat pe străzile micului oraș (imaginează-ți Vama Veche ceva mai dezvoltată, sau dezvoltată cu mai mult cap, cu ceva coerență și respect pentru stilul local) niște plaje înguste la estuarul Rio de la Plata dar liniștite și cu nisip fin, un centru vechi în care sunt comasați niște meștesugari și niște baruri locale cu mult farmec  și culoare. Ca peste tot în zona aceasta, oamenilor le place să coloreze ambientul. Bine, vei găsi și o mulțime de kitsch-uri, adevărat. Sau pisici norocoase produse în China. Sau magneți prea scumpi pentru pus pe frigider. Dar merită să vezi muzeul naval și să te plimbi pe străduțele vechiului sat maritim ca să ai în nări mirosul apei de estuar și în minte reverii despre pirații din alte secole.

Transport: www.seacat.com

Bani: $$$$$

Mâncare: musai să comanzi un chivito uruguayan. În esență e un talmeș balmeș de ou prăjăi cu șuncă și cartofi prăjiți, nu e cea mai sănătoasă opțiune, dar e bun.