Spania vazuta de un turist

In septembrie 2011 am plecat cu un grup al unei agentii de turism cu avionul la Barcelona de unde trebuia sa ne preia un autocar romanesc si sa ne poarte intr-un lung periplu de 15 zile prin principalele locuri turistice ale Spaniei. Eram emotionati ca ne duceam in tara care contribuise atat de mult la istoria, spiritualitatea si cultura societatii europene si chiar mondiale. Gandul ne purta la zilele eroice ale rezistentei fata de cucerirea araba reprezentata prin eroul national El Cid, la marii calatori spanioli ai secolelor marilor descoperiri geografice care au deschis accesul europenilor la teritorii si bogatii indepartate din America si Asia, la marii artisti, scriitori, pictori si arhitecti ale caror opere au dainuit peste secole si pe care urma sa le admiram. Urma sa pasim in locuri unde crestinismul a rezistat si s-a dezvoltat, este adevarat uneori cu excese, in pofida invaziei maure care a adus islamismul dar care a lasat o amprenta extraordinara a culturii si stiintei arabe in Spania zilelor noastre. Si nu in ultimul rand, eram curiosi sa vizitam aceasta tara care in ciuda unei clime nu tocmai favorabile a reusit sa se dezvolte in a doua jumatate a secolului trecut si sa ajunga acum in esalonul fruntas al tarilor europene, cu o societate democratica, o economie dezvoltata, o agricultura ale carei produse se regasesc in pietele din toata Europa si o infrastructura rutiera de invidiat (este pe locul I in Europa ca lungime totala a autostrazilor) care o recomanda ca tara avansata. Am aterizat deci la Barcelona si dupa o noapte petrecuta in statiunea Santa Susanna de pe coasta Maresme, am pornit la drum spre Madrid facand in drum o prima escala la Zaragoza.

Zaragoza, cel mai mare si important oras din Aragon si al cincilea oras al Spaniei, aflat pe râul Ebru, a fost infiintat de celti, apoi a devenit cetate romana  pentru ca in anul 714 sa intre in stapânirea maurilor. In anul 1118, orasul a fost recucerit din mâinile maurilor de Alfons I Razboinicul, care, ca semn al victoriei credintei adevarate, a dat ordin, un an mai târziu, sa fie construita o catedrala. Acest lacas de cult, finalizat abia in secolul XVI si devenit resedinta episcopala in anul 1318, este numit de localnici pe scurt „La Seo”. Specificul orasului consta in faptul ca aici coexista marturii a patru culturi diferite: Zaragoza romana, Zaragoza crestina, Zaragoza maura (araba) si Zaragoza evreiasca. In Zaragoza predomina stilul arhitectonic mudejar. Arta mudejar este un stil folosit de crestini dar care incorporeaza influente, elemente sau materiale din stilul hispano-musulman, fiind vorba de un fenomen autohton si in exclusivitate hispanic. Noi am vizitat in Zaragoza doar zona veche a orasului cu marea Catedrala El Pilar si Catedrala La Seo, aflate ambele in acceaasi piata a orasului.

ZARAGOZA – Catedrala El Pilar

Catedrala romano-catolica El Pilar (“Stâlpul”) a fost ridicata pe locul unde Fecioara Maria s-a aratat Apostolului Iacob in anul 40 d.Cr. si i-a inmânat acestuia o mica statuie a ei din lemn pe un stâlp de jasp cerându-i a construi o biserica. In locul micii biserici initiale au fost ridicate de-a lungul secolelor mai multe edificii in stiluri diferite. Actuala Biserica El Pilar a fost construita in secolul XVII si marita la dimensiunile actuale in secolul XVIII. Finalizarea decorarilor interioare s-a facut abia in secolul XIX. Pe locul unde a existat Stâlpul a fost ridicat in 1754 in interiorul catedralei o mica Biserica – Sfânta Capela, decorata splendid, cu domurile pictate cu fresce de catre Francesco Goya. In aceasta capela se afla mica statuie din lemn a Fecioarei care este zilnic imbracata cu alta rochie lunga.

La iesirea din El Pilar, am parcurs piata, trecand pe lânga o frumoasa statuie a lui Goya inconjurat de muze, si am intrat sa vizitam Catedrala romano-catolica La Seo construita incepând din anul 1140 in stil roman, pe locul fostului forum roman si al unei moschei arabe din care nu a ramas decât minaretul transformat in turnul actual al catedralei. In secolele XIII – XV aici au fost incoronati regii aragonezi. In 1360 a fost construita o capela, s-a renovat fatada si s-a refacut tavanul, toate in stil mudejar, cuvânt care desemna pe musulmanii spanioli care au ramas sa traiasca pe teritoriul cucerit de crestini, in timpul procesului numit Reconquista (Recucerirea), perioada de aproape 8 secole, inceputa curând dupa cuceririle maure de la inceputul secolului VIII si formarea Regatului Asturia in nordul Peninsulei Iberice de catre nobilul vizigot Pelagius si pana la incheierea in secolul XVI a recuceririi treptate a teritoriilor ocupate de mauri de catre fortele crestine. Acestor musulmani li s-a permis sa-si foloseasca limba si obiceiurile. Acestia au dezvoltat stilul arhitectonic mudejar, stil arhitectonic crestin care incorporeaza influente, elemente sau materiale din stilul hispano-musulman, fiind vorba de un fenomen autohton si in exclusivitate hispanic. Pâna in secolul XVIII cladirea catedralei La Seo a suferit multe modificari si adaugiri in diverse stiluri arhitectonice, astfel incât acum pot fi remarcate atât la exterior cât mai ales in interior stilurile roman, gotic mixat cu mudejar, mudejar, renaissance si baroc neo-clasic.

ZARAGOZA – Piata Cezara Augusta cu Catedrala El Seo

In continuare am traversat cu autocarul Comunitatea autonoma Castilla-La Mancha, intrând in Madrid prin nord, pe lânga turnurile inclinate. Madrid, construit pe ruinele unui fort maur din secolul IX numit Magerit de pe malul râului Manzanares, a fost cucerit de la mauri in anul 1085 si incorporat in regatul Castiliei pentru a deveni capitala in 1561, in timpul domniei lui Filip II de Habsburg. Ca urmare, Madrid s-a dezvoltat mult, iar astazi este rivalizat cultural doar de catre Barcelona. Madrid este nu doar capitala Spaniei, ci si capitala comunitatii autonome Madrid. Puncte importante culturale si turistice includ faimosul Muzeu Prado, Muzeul Thyssen-Bornemisza, Centrul de Arta Regina Sofia (unde se afla tabloul Guernica pictat de Pablo Picasso), Casón del Buen Retiro, Palatul Regal, Templo de Debod, Monasterio de las Descalzas Reales, Puerta del Sol, Parque de Retiro si Chueca, cartierul homosexualilor. In apropiere de Madrid este Mânastirea si complexul El Escorial, inscrise in anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Madrid este cunoscut si pentru viata sa de noapte si discotecile sale; pentru madrileni nu este iesit din comun sa danseze sau sa stea pe strazi toata noaptea, iar apoi dimineata sa mearga la munca. Aceasta viata de noapte numita la movida, a inflorit dupa moartea lui Franco. In prezent orasul are circa 3,3 milioane locuitori. Noi am reusit sa vizitam doar o parte din cele enumerate mai sus.

La intrarea in Madrid am facut cu autocarul un tur de prezentare a orasului trecând prin:

– Plaza Castilla unde se afla 4 zgârie-nori cu inaltimi cuprinse intre 250 si 236 metri intre care  cele doua cladiri-turn inclinate precum si monumentul Libertatii;

– Bd. Chamartin, lung si larg pe care se afla Stadionul (Estadio) Santiago Bernabeu al echipei de fotbal Real Madrid, magazinul Corte Inglese, apoi trei ministere si o zona rezidentiala cu multe ambasade;

– Plaza Colon (Columb) cu statuia lui Columb in centru si cladirea splendida a Biblotecii Nationale;

– Plaza Cibeles cu o statuie si fântâna arteziana in mijloc iar pe laturi cladirea splendida cu turn a Postei, Palau (Palatul) Bunavista s.a.

– Plaza de Espana unde am ajuns prin Calle de Alcala si Calle Gran Via; aici se afla doua cladiri inalte de 120 m (Tore de Madrid si Tore de Espana) iar intr-un scuar statuia din marmura a lui Cervantes având la picioare statuile din bronz ale lui Don Quijote si Sancho Panza calare pe cai.

MADRID – Unul dintre turnurile inclinate din Piata Castilia

MADRID – Statuia lui Cervantes din Plaza de Espana

MADRID – Palatul Bunavista din Plaza Cibeles

Apoi am facut  un tur pietonal, pasii purtându-ne prin:

– Plaza Mayor (Piata Mare), dreptunghiulara, cu cladiri identice de jur imprejur si cu colonade la parter unde se afla magazine si restaurante. In trecut in aceasta piata aveau loc diferite ceremonii dar si executii publice. In prezent este un loc de destindere si de spectacole in aer liber. Dintre cladiri renumita este “brutaria regala” in care la etaj erau apartamente regale. Parasind Piata Mayor, am parcurs un traseu destul de scurt prin stradute inguste si foarte animate,

– Puerta del Sol (Poarta Soarelui), o piata lunga si extrem de aglomerata si zgomotoasa, unul din punctele predilecte de plimbare si intâlnire a tineretului madrilen, in special seara si noaptea. Numele ii provine de la o poarta de acces in cetate si un ceas solar care in trecut au existat in acest loc dar care acum nu mai sunt. Exista in schimb intr-o latura a pietei o mica statuie a unui urs care manânca dintr-un frag salbatic, acestea fiind in trecut simbolul orasului.

MADRID – Plaza Mayor

MADRID – Plaza Puerta del Sol

A doua zi am inceput vizitarea unora dintre comorile de arta ale Madridului. Am inceput cu o vizita la Muzeul Prado. Fondat ca muzeu de pictura si sculptura, „El Prado” contine de asemenea o importanta colectie de peste 5.000 de desene, 2.000 de afise, 1.000 de monede si aproape 2.000 de obiecte decorative si lucrari de arta. Sculptura este reprezentata prin peste 700 de lucrari si printr-un numar mai mic de fragmente sculpturale. Superba galerie de tablouri (8.600 de picturi) este cea care ii confera muzeului renumele international. In aceasta galerie, aflata la etajul I, sunt expuse nenumarate tablouri remarcabile realizate de pictori celebri din secolele XIV – XVIII. Foarte multe tablouri de pictori spanioli predominând El Greco (1541-1614), Francisco de Zurbaran (1598-1664),  Velazquez (1599-1660) cu vestitul sau tablou Las Meninas, Murillo (1617-1682), Francisco Goya (1746-1828) cu multe opere splendide intre care am remarcat, expuse alaturi, tablourile Maya Vestida si Maya Desnuda. Sunt de asemenea multe tablouri de pictori italieni – Titian, Caravagio, Rafael s.a.; flamanzi si olandezi – Rembrandt, Rubens, Hieronymus Bosch s.a.; francezi – Poussin, Boucher s.a. Am remarcat expuse unul lânga altul tablourile “Adam si Eva” de Titian si copia realizata de Rafael dupa tabloul lui Tizian.

Dupa vizitarea Muzeului Prado am vizitat Palatul Regal din Madrid, situat in Plaza Oriente, având statuia regelui Filip IV in centru. Palatul, construit intre anii 1738-1764, are peste 2.000 de camere decorate luxos, dintre care 50 pot fi vizitate. Palatul Regal nu mai este folosit ca atare din 1931 când regele Alfonso XIII a fost exilat dupa ce republicanii au câstigat alegerile si i-au cerut sa abdice. Familia Regala locuieste in prezent in Palatul Zarzuela, un palat mult mai mic care a fost o resedinta de vânatoare din afara orasului Madrid. Palatul Regal este inca folosit pentru ceremonii oficiale si receptii. Palatul Regal ni s-a parut noua cam prea incarcat cu mobile si decoratii si cam intunecos. Am remarcat sufrageria  pentru 140 persoane, sala de porţelan, ornata cu portelanuri incastrate pe pereti, sala tronului tapetata cu matase rosie si sala unde sunt expuse 5 viori si violoncele Stradivarius. Toate tavanele sunt frumos pictate.

MADRID – Muzeul Prado (exterior)

MADRID – Palatul Regal

Apoi am plecat spre Aranjuez si Toledo. Prima escala a fost la Aranjuez, oras relativ mic aflat la circa 50 km S-V de Madrid, pe râul Tajo. Zona a fost convertita de „Regii catolici” Ferdinand si Isabela in domeniu regal iar in a doua jumatate a sec. XVI a fost construit un Palat Regal de aceeasi arhitecti (Juan Bautista de Toledo si Juan de Herrera) care au construit si renumitul complex regal si monastic El Escorial de lânga Madrid. Orasul Aranjuez a luat fiinta abia 200 de ani mai târziu. Noi am vizitat numai Palatul Regal, foarte mare, cu camere frumoase si mai luminoase decat camerele Palatului Regal din Madrid. La parter am vizitat expozitia „Viata in trecut” unde erau expuse costume vechi, rochii, mobila etc.  Am plecat de aici spre Toledo, aflat la circa 40 km.

ARANJUEZ – Palatul Regal

Toledo, oras situat pe marginea dreapta a râului Tajo pe un deal cu inaltimea de 100 m fata de râu, cu o larga perspectiva asupra zonei din jur, a servit drept capitala vizigotica a Spaniei pâna ce maurii au cucerit Iberia in secolul VIII. In secolele IX-X a fost cel mai fortificat oras din lume, cu doua ziduri de aparare, unul aproape de poala dealului si al doilea mult mai sus. Sub Clifatul de Cordoba, Toledo s-a bucurat de o epoca de aur. Aceasta perioada extinsa este cunoscuta sub numele de La Convivencia, adica de co-existenta intre evrei, crestini si musulmani. Sub conducerea araba, Toledo a fost numit Tulaytulah. Pe 25 mai 1085 regele Alfonso VII din Castilla a recucerit Toledo, luând sfârsit Regatul Medieval Taifa de Toledo. Noul rege a dat drepturi egale musulmanilor, evreilor si mozarabilor (populatia crestina sub dominatie musulmana). Dupa recucerirea orasului, a inceput o perioada de inflorire culturala, sociala si politica. Scoala de traducatori din Toledo precum si operele de arta civile si religioase au cunoscut o mare dezvoltare intre secolele XII si XIII, lasând o importanta urma in oras. Toledo era cunoscut pentru productia de otel si in special de sabii. Crestinii au construit o noua catedrala in locul moscheei centrale, care la rândul ei se ridica pe ruinele unei catedrale vizigote. Când Filip II a mutat curtea regala de la Toledo la Madrid in 1561, vechiul oras a cunoscut un declin din care nu si-a mai revenit. Toledo a fost casa pictorului El Greco in ultima parte a vietii sale, si este locul unde se afla cele mai faimoase opere ale sale, inclusiv Ingroparea Contelui de Orgaz, expusa in Biserica San Tomé si pe care am admirat-o si noi. Când am ajuns la Toledo, autocarul ne-a lasat la baza dealului unde este orasul nou si am urcat cu o scara rulanta in orasul vechi pana in Plaza Mayor. Aceasta este o piata nu prea mare, cu pomi, magazine si trenulete de plimbare. De aici, am coborât destul de mult, pe stradute inguste pavate cu piatra si cu multe magazine mici care expuneau tot felul de obiecte, inclusiv sabii, care fac faima locului, pâna la Catedrala din Toledo, a doua ca marime din Spania dupa cea din Sevilla. A fost construita intre anii 1226-1493 având ca model Catedrala din Burgos, dar cu combinarea unor caracteristici ale stilului mudejar.

TOLEDO – Strada si Catedrala in orasul vechi de pe deal

TOLEDO – Poarta in zidul superior de aparare

Ziua urmatoare am plecat spre Avila, Salamanca si Burgos. In drumul spre Avila am traversat printr-un tunel lung de 3.200 m lantul muntos Sierra Guadarama pe care am vazut de la distanta crucea de 120 m inaltime ridicata de Franco pentru a comemora 45.000 luptatori de stânga si nationalisti cazuti in razboiul civil din 1936. Dupa ce am traversat muntii, am intrat in Comunitatea autonoma Castilla y Leon. Curand am ajuns la Avila.

Avila este un oras mic aflat la o altitudune de 1.100 m, fondat in secolul XI pe ruinele unei asezari romane pentru a proteja teritoriile spaniole de invaziile arabe. Orasul vechi este si in prezent inconjurat de cel mai lung si mai bine conservat zid de aparare roman din Europa. In acest oras a trait Sfânta Tereza a lui Cristos care a infiintat Ordinul „Carmelitelor desculţe” si este in prezent considerata patroana orasului impreuna cu San Secundo. Am vizitat Catedrala San Salvador care este cea mai veche catedrala gotica din Spania, a carei constructie a inceput in anul 1091 si a continuat pâna in secolul XIV. Este un amestec de stil roman la exterior cu stil gotic spaniol la interior. Apoi am vizitat Monasterio Real de Santo Tomé (Mânastirea Regala Sf. Toma), construita intre 1482-1493 ca Biserica si resedinta regala de vara a regilor catolici. Aici a fost si un sediu al tribunalului Inchizitiei cu ultimul Mare Inchizitor Torquemada, confesorul Reginei Isabella.

AVILA – Zidul roman de aparare a orasului

Am reluat drumul cu autocarul trecând printr-o câmpie intinsa si valurita care este si una din variantele drumului pelerinilor spre Santiago de Compostela. Urmatoarea escala a fost in orasul Salamanca, vechi oras universitar pe râul Tormes, la circa 220 km nord-vest de Madrid. Noi am urcat cu autocarul direct la Catedrala noua, construita in secolul XV in stil gotic plataresc, cu multe statui si ornamente placate cu aur si argint. Catedrala noua a fost construita intr-o latura a Catedralei vechi si dupa vizitarea ei si o scurta plimbare prin oras unde am admirat Plaza Mayor (Piata mare) si Casa de Couches (Casa cu scoici) ne-am reluat drumul spre Burgos.

SALAMANCA – Plaza Mayor

           Burgos, oras din nordul Spaniei, infiintat in anul 884, a fost capitala istorica a Castiliei si ulterior capitala Regatului Castilla y Leon. In secolele XIV-XVI a devenit o adevarata capitala a artei spaniole, dominata de stilul gotic. Burgos a fost scena multor razboaie contra maurilor si  intre regatele Leon si Navara, intre Castilla si Aragon iar in secolul XIX contra Frantei napoleoniene. In timpul razboiului civil dintre anii 1936-1939 aici si-a stabilit Franco resedinta miscarii nationaliste. Am vazut Palatul Cordon din secolul XV unde locuiau regii si unde l-au primit pe Columb dupa descoperirea Americii, Plaza Rey San Fernando si Catedrala din Burgos, construita in secolele XIII-XV. Burgos este un oras placut unde modernul se intrepatrunde cu vechiul. Are cel mai mare numar de biserici pe cap de locuitor din Spania. Este un popas important pe Drumul Pelerinilor sau Drumul Sfântului Iacob, cunoscut in Spania ca „El Camino”, care incepe in sudul Frantei si se sfarseste la Santiago de Compostela, al treilea loc sfânt al crestinatatii dupa Ierusalim si Vatican. Drumul a luat nastere in prima jumatate a secolului al XI-lea. Pelerinii, din care am vazut unii, tineri sau mai putin tineri, mergand singuri, altii in grupuri mici si care parcurg pe jos tot acest drum lung ce poate dura o luna, au ca semne distinctive toiagul, bidonul cu apa si cel mai important scoica; evident acum mai au si un rucsac in spate. Drumul lor se prezinta ca o poteca larga ce merge pe alocuri paralel cu autostrada si este sporadic marcata cu sageti sau la nivelul solului. In orase sau in mânastiri au locuri speciale de popas unde pot innopta gratuit sau contra unei sume modice si unde primesc si micul dejun.

BURGOS – Palatul Cordon al Regilor Catolici

BURGOS – Catedrala

Orasul Leon, vechi oras mozarab din nord-vestul Spaniei, este ultimul mare oras de pe Drumul Pelerinilor inainte ca acesta sa traverseze muntii ce separa Provincia Leon de Comunitatea  autonoma Galicia. Orasul a fost fondat in secolul I i.Cr. de catre romani. In secolul IX a devenit capitala Regatului crestin Leon care a dainuit ca atare, cu scurte intreruperi, pâna in 1833. In timpul dominatiei maure in Peninsula Iberica, Leon a fost cel mai important oras crestin din Iberia. Aici am admirat si vizitat Catedrala Santa Maria de Leon care a fost construita pe locul unde au existat baile romane din secolul II d.Cr., transformate 800 ani mai târziu intr-un palat, reconstruit intre secolele XIII-XVI intr-o Catedrala de stil gotic plataresc. Strazile vechi pietonale ale orasului, cu case viu colorate sunt demne de a fi parcurse.

LEON – Catedrala

Leon – Strada veche pietonala

Leon – Arhitectul Antoni Gaudi in fata casei de los Botines construita de acesta

Orasul vechi Santiago de Compostela este situat in nord-vestul Spaniei foarte aproape de Atlantic si este construit pe dealuri inverzite, cu multe parcuri. Orasul s-a dezvoltat dupa ce, in jurul anului 800, un păstor ar fi gasit aici ramaşiţele Sfântului Apostol Iacob (Santiago in spaniola). Acesta a venit in Iberia prin anul 32 sa propovaduiasca religia crestina dar circa 8 ani mai tarziu, dupa ce, conform traditiei, i s-a aratat Fecioara Maria la Zaragoza, s-a reintors in Palestina unde a fost decapitat de catre regele Herod in anul 44. Dupa cativa ani ramaşiţele lui au fost readuse cu o corabie in Iberia si inmormântate aici. In zona monumentala a orasului vechi am trecut pe lânga Mânastirea Sf. Francisc cu monumentul saracilor ajungând in piata principala a orasului vechi (Praza do Obradoiro). Aceasta este mare, dreptunghiulara, având pe o latura Catedrala, pe latura opusa Pazo de Raxoi (Palatul Raxoi) in care este Primaria orasului si sediul Comunitatii Galicia, pe alta latura este Hostal dos Reis Católicos (Hostelul Regilor Catolici), fondat in 1492 de catre Monarhii Catolici Isabella de Castille si Ferdinand II de Aragon, ca loc de adapost al pelerinilor, si care acum este un “parador”, adica un hotel in general de lux destinat dezvoltarii turismului si detinut de catre Stat. Catedrala romano-catolica care adaposteste moastele Sfântului Iacob este punctul terminus al Drumului Pelerinilor. Cladirea actuala a fost construita din granit intre anii 1075-1122 in stil romanic. In 1495 a luat fiinta pe lânga ea o Universitate. Lucrari de infrumusetare si extindere s-au mai facut in secolele XVI si XVIII. Cele patru fatade ale Catedralei sunt diferite intre ele, fiind vizibile din piete diferite ale orasului vechi si sunt realizate in diferite stiluri arhitectonice. Fatada vestica din Praza do Obradoiro realizata in secolul XVIII este in stil baroc, fiind dominata de statuia Sf. Iacob si permite accesul in Catedrala printr-o scara cu patru aripi. Fatada nordica din Praza da Immaculada, in stil romanic, este cea unde se termina El Camino de Santiago. Fatada estica ce debuseaza in Praza da Quintana, realizata in stil baroc in secolul XVII, are doua portaluri mari folosite pentru a intra in Catedrala numai in “anii sfinti”, adica atunci când ziua de 25 Iulie a Sf. Iacob cade duminica, lucru stabilit de papalitate inca din secolul XII. Fatada sudica, in stil romanic, realizata in secolul XII, debuseza in Praza das Praterias, o piata in care in trecut se vindeau bijuterii din argint. Interiorul Catedralei, de 97 m lungime si 22 m inaltime, pastreaza forma romanica cruciforma originala cu bolti rotunde tip butoi, tipice pentru stilul romanic. Acesta consta dintr-o nava centrala, doua aripi laterale, un transept larg si un cor. Prin dimensiunile sale monumentale aceasta este cea mai mare Catedrala romanica din Spania si una din cele mai mari din Europa. Din punct de vedere artistic, cel mai remarcabil in interior este Portico da Gloria (Porticul Gloriei), aflat in spatele fatadei vestice, realizare in stil romanic din secolul XII. Noi am intrat urcând scara cu patru aripi a fatadei vestice. In interior, chiar in spatele usii de intrare este stâlpul pe care pun mâna pelerinii care ajung aici; acum acest stâlp este aparat cu un gard. O buna parte a navei centrale este ocupata de o constructie uriasa, aurie, cu stâlpi grosi cu diverse modele in spirala, in care se afla un altar splendid. Orga foarte mare este de tip spaniol, cu aripi orizontale. In Catedrala se gasesc moastele Sfântului Iacob. Orasul vechi, cu stradute inguste, merita a fi parcurs la picior.

SANTIAGO DE COMPOSTELA – Fatada vestica a Catedralei

SANTIAGO DE COMPOSTELA – In Catedrala

De la Santiago de Compostela am plecat spre sud pe autostrada Atlanticului. Dupa traversarea Portugaliei si vizitarea Gibraltarului despre care voi povesti separat, am intrat in Andaluzia, cea mai populata comunitate autonoma a Spaniei. Aici primul nostru popas a fost la Sevilla oraş ce exista inca din vremea ocupatiei romane. A fost sub ocupatie maura timp de 5 secole, de la anul 711 pâna în anul 1248, perioada care a lasat multe urme în dezvoltarea şi arhitectura oraşului. Descoperirea Americii în 1492 a transformat Sevilla în unul dintre cele mai opulente oraşe din Europa. Se înalţă splendide edificii în stil renascentist şi baroc, oraşul devine locul de creatie artistică pentru artiştii Epocii de Aur a Spaniei precum Zubarán, Murillo, Juan de Valdés Leal. Sevilla posedă în prezent unul dintre centrele istorice cele mai grandioase din Europa. Se evidenţiază turnul La Giralda, Catedrala şi Palatul Alcázar. Alte minunăţii sunt: Casa de Pilatos (minunat exemplu de stil mudejar), Primăria, Arhivele din Indii (conţine peste 80 de milloane  documente ce datează din anul 1492 pînă la sfîrşitul imperiului, în secolul al- XIX-lea, de valoare istorică inestimabila cu informaţii despre continentul America), Muzeul de Arte Frumoase, mânăstiri, biserici şi palate impresionante. Sevilla este renumită pentru veselia ei, în special în Cartierul Triana de lânga râu, locul de naştere al flamenco-ului, cunoscut prin numeroasele localuri de divertisment nocturn şi strada Betis cu multimea sa de cafenele, pub-uri, cluburi şi restaurante la modă. Multe din aceste locuri le-am vazut sau chiar vizitat dar în memorie s-a intiparit minunatul Palat Alcazar. Acesta a fost palat maur iar apoi palat regal crestin şi pastreaza inca sali maure splendid decorate cu arabescuri, intre acestea disingându-se Sala Ambasadorilor cu tavanul său extraordinar semisferic. Este cel mai bine pastrat exemplu de arhitectura mudejara. Palatul a fost marit şi ornat pe alocuri cu azulejos (o faianţă specifica) de catre regii crestini care au urmat. Palatul are multe curti interioare cu vegetatie şi portocali iar în spate un parc foarte mare cu pomi inalti şi alei în care te poti plimba în voie. Demne de vizitat in Sevilia mai sunt Juderia, vechiul cartier evreiesc, si Piata Spaniei, o esplanada semicirculara ampla inchisa pe o parte de o constructie tot semicirculara frumoasa iar pe cealalta parte cu un parc mare umbros.

SEVILIA – Turnul Giralda

SEVILIA – Tezaur si expozitie de pictura in Catedrala

SEVILIA – Curte interioara in Palatul Alcazar

SEVILIA – In Juderia, vechiul cartier evreiesc

SEVILIA – Piata Spania

Urmatorul oras vizitat a fost Granada, oras mare si foarte vechi situat la poalele muntilor Sierra Nevada. A fost timp de peste 700 ani in stapânirea maurilor care au avut aici si capitala, ceea ce a lasat o amprenta specifica orasului. Granada este faimoasa datorita constructiilor sale istorice, din vremea maurilor, dar si din perioada gotica sau renascentista. Orasul mai este celebru si pentru numerosii sai cântareti de chitara. Cele mai importante constructii din perioada maura apartin ansamblului de palate Alhambra ce domina orasul de pe coama unui deal unde se afla si Gradinile Generalife, resedinta de vara a regilor. In cartierul Albaicin vechi al Granadei plin de baruri si restaurante, se mai gasesc cuevas, renumitele locuinte din pesteri ale tiganilor care tin aprinsa flacara muzicii si dansului popular spaniol flamenco. Ne-am plimbat pe Via de Constitucion si pe Gran Via de Colon (Calea lui Columb), bulevarde largi cu case monumentale frumoase si am vizitat Catedrala, construita in secolul XVI pe locul fostei Mari Moschei Nasride. Si bine inteles am vizitat Alhambra, palat construit in secolele XIII si XIV pentru a servi ca resedinta regilor mauri din dinastia Nasrid. Alhambra din Granada este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura islamica care impreuna cu Marea Moschee din Cordoba reprezinta cele mai prestigioase urme ale prezentei musulmane in Spania din secolul VIII pâna in secolul XIV. Palatul maur Alhambra a fost construit dupa intrarea in 1238 in Granada a primului suveran nasrid, Muhammed ben Nazar. Stilul nasrid atinge apogeul in secolul XIV, in timpul regilor Yousouf I si Muhammed V care ridica cele mai prestigioase parti ale edificiului, intre anii 1333 si1354. In ciuda dorintei Regilor Catolici de a sterge urmele Islamului din teritoriile recucerite de catre crestini dupa caderea Granadei in 1492, palatul maur era atât de frumos incât nu a fost distrus si a ramas in folosinta ca palat regal al acestora. Planul de constructie al palatului maur este confuz. El se organizeaza in mai multe sali dreptunghiulare, partial integrate in incinta, legate intre ele prin vestibule si dispuse in jurul celor doua bijuterii, curtea mirtilor (patio de los arrayanes), cu o oglinda splendida de apa marginita de gard viu de mirt, si curtea leilor (patio de los leones) cu o fântâna sustinuta pe spinarea a 12 lei din gura carora curge apa. Se poate vorbi mai degraba de o arta a decoratiunii decât de una arhitectonica. Exteriorul este sobru, in timp ce decorul interior este fascinant, bazat pe trei componente ale artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florala stilizata si motive geometrice. Palatul maur, abandonat timp de 2 secole, a fost “redescoperit” in secolul XIX prin scrierile americanului Washington Irvine, când a fost renovat. Vizita noastra a continuat cu o plimbare prin Gradinile Generalife (pronuntie: Heneralife) unde se afla si Palatul Generalife in care se retragea sultanul maur când voia sa fie singur, sa se relaxeze. In gradini, la care se ajunge traversând un pod peste santul de aparare al fortului Alhambrei si urcând pe o alee, sunt arce formate din chiparosi “sculptati” si multe flori.

GRANADA – Curtea Mirtilor din Palatul maur Alhambra

GRANADA – Detaliu de pereti ai salii de receptii din Palatul maur Alhambra

Granada – In cartierul Albaicin seara

Urmatorul oras mare vizitat a fost Cordoba, asezat pe râul Guadalquivir. A devenit capitala Califatului maur de Cordoba care stapânea o mare parte a Peninsulei Iberice. In secolele X si XI când Califatul a fost la apogeu, Cordoba avea in jur de 500.000 locuitori, fiind unul dintre cele mai avansate si populate orase ale lumii precum si un important centru cultural, politic, financiar si ecnomic. Din acea vreme dateaza Marea Moscheie a Cordobei iar orasul avea palate splendide, 3.000 de moschei, 300 de bai publice si cea mai mare biblioteca din lume cu aproape un milion de volume. Mai târziu Cordoba a decazut, rolul sau fiind preluat de Sevilla, iar in 1236 a fost cucerita de Regele Ferdinand III al Castiliei in timpul Reconquistei spaniole. Cu toate ca au fost construite multe biserici, declinul a continuat astfel ca in secolul XVIII populatia orasului scazuse la 20.000 locuitori. Redresarea economica si cresterea populatiei au inceput abia la inceputul secolului XX. Noi am traversat pe jos Podul Roman si am trecut prin Poarta Podului, o poarta maura marita in 1572, una din cele trei porti de acces in cetate existente inca. Am ajuns curând urcând usor lânga monumentul inalt si zvelt unde obisnuia Cervantes sa se odihneasca. Alaturi de acesta este peretele lung si impozant al „Mesquitei”, Marea Moscheie care este cel mai important monument arhitectonic al Cordobei. Cladita in secolul VIII in vremea Califatului de Cordoba, a fost cea mai mare moschee din Andaluzia. Regele Carol V a ordonat in 1521 transformarea moscheii in Catedrala si de aceea ea pastreaza un amestec ciudat de stiluri, unic in lume.

CORDOBA – Podul roman peste râul Guadalquivir si vedere spre Mesquita (Marea Moschee)

CORDOBA – Interior al Mesquitei

Cordoba – Prin Juderia, vechiul cartier evreiesc

            Parasind Andaluzia, am intrat in Comunitatea Autonoma Murcia-Valencia. Am traversat Muntii Sierra Nevada si alte lanturi muntoase cu vârfuri de peste 3.000 m altitudine, toata zona spre orasul Murcia fiind frumoasa, printre munti. Autostrada era excelenta, ca peste tot in Spania. Am facut o escala mai lunga in frumosul oras statiune Alicante, localitate mare situata la Marea Mediterana pe Costa Blanca. Esplanada de Espana se intinde in lungul ţarmului marii, oferind vizitatorilor un loc splendid de promenada iar plaja intinsa cu nisip fin ne-a imbiat sa facem o baie in mare.

ALICANTE – Esplanada de Espana

ALICANTE – Smochin urias pe Esplanada de Espana

ALICANTE – Palmieri pe Esplanada de Espana

Urmatoarea escala a drumului de-a lungul Mediteranei a fost orasul-statiune Benidorm, denumit si Micul Manhattan din cauza „zgârie-norilor” construiti aici si renumit atât datorita climei blânde asigurata de muntii de peste 1.800 m altitudine cât si datorita vietii de noapte. Benidorm este un centru de afaceri dar si o statiune cunoscuta cu multe plaje frumoase, totul dezvoltat in ultimii 50 ani.

BENIDORM – Zgârie-nori, palmieri si plaja

Curând am putut admira in trecere orasul Altea cu casele sale albe agatate pe coasta abrupta a muntelui dar al carui centru, situat lânga plaja de la Mediterana, pastreaza inca aerul de sat spaniol. Daca in nordul Spaniei am parcurs arida „meseta”, aici am traversat „huerta”, nume care defineste o zona fertila, cu vegetatie multa, un adevarat paradis pe pamânt. Aici huerta era plina de livezi si de alte plantatii, apreciate inca de pe vremea romanilor dar si de catre semintiile care le-au urmat: vizigoti, mauri, spanioli.

Valencia, unde am ajuns curând, este capitala Comunitatii Autonome Valencia, si al treilea oras ca marime al Spaniei. In aceasta zona sud-estica a Spaniei se vorbeste si limba valenciana. Vechi oras roman, a trecut ca si restul Spaniei succesiv in stapânirea vizigotilor, maurilor si spaniolilor. Maurii au stapânit Valencia, cu o intrerupere de 15 ani, intre anii 714 – 1238, când orasul a fost cucerit de Rodrigo Díaz de Vivar (El Cid), marele erou national spaniol, care a si murit aici. Acum este oras industrial si un important port la Mediterana. Inainte de a merge la hotel am facut un tur pietonal al Valenciei. Autocarul a patruns spre centrul orasului prin Plaça Saragossa, Plaça del Rey si a oprit in centrul vechi in Plaça de Reina, cu portocali, multe baruri si restaurante având la un capat Catedrala, pe care am vizitat-o prima. Nu prea mare, construita initial in stil gotic in secolul XIII, Catedrala a fost marita si i s-au facut adaugiri in stil baroc si renaissance in secolele XV, XVII si XVIII. Turul pietonal a continuat in Plaça Nettuno. Aceasta piata, aflata chiar alaturi de Catedrala, este patrata, nu prea mare si este ornata cu o statuie a zeului Neptun, apoi Plaça de l’Ajuntament (Piata Primariei), cladirea Telegrafului, cu un turn metalic care in trecut a avut probabil un rol practic in transmiteri telegrafice, Estacion Nord (Gara de Nord) si alaturi de ea in lateral arena circulara de coride. Poarta Apostolilor a Catedralei unde am revenit, frumos impodobita, are in fata o mica incinta unde in fiecare joi la amiaza se intruneste in vazul lumii de pe strada „El Tribunal de las Aquas” (Tribunalul Apelor), un organism infiintat de mauri si inca in functiune, compus din reprezentanti ai fermelor din huerta si care dezbate dreptul de a folosi pentru irigatii apa, care este deficitara. Este cel mai vechi for democratic de acest tip din Europa. Inainte de plecarea de a doua zi am vizitat Orasul Artelor si Stiintelor din Valencia. Construit in anul 2005 cu ocazia unei expozitii mondiale pe un spatiu imens de pe vechea albie a râului Turia care a fost deviat, acesta este un complex muzeistic si cultural futurist din punct de vedere arhitectonic, proiectat de cunoscutii arhitecti spanioli Santiago Calatrava si Felix Candela. Complexul cuprinde 6 cladiri cu forme futuriste: Palatul artelor Regina Sofia; Hemisfericul – cu cinema Imax, planetarium si expozitie de dinozauri; Muzeul Stiintelor Principele Felipe; Umbrarul – un spatiu lung semideschis unde sunt multe plante si pomi din regiunea valenciana precum si o expozitie de sculptura; un pod suspedat al carui pilon de 125 m este cel mai inalt punct din Valencia; dincolo de acest pod Agora – un spatiu acoperit unde au loc concerte si evenimente sportive; Oceanograficul – un acvariu imens, de 110.000 m².

VALENCIA – Plaça de Reina (Piata Reginei) si Catedrala

VALENCIA – Plaça Nettuno (Piata Neptun)

VALENCIA – Arena de coride de lânga gara

VALENCIA – Orasul Artelor si Stiintei construit in anul 2005

VALENCIA – Ansamblu de cladiri lânga Orasul Artelor si Stiintei

Plecând de aici, drumul pe autostrada spre nord a fost placut. O prima portiune scurta de drum a fost chiar alaturi si la nivelul marii care era foarte calma; ne-am intrebat ce se intâmpla pe timp de furtuna. Apoi am mers de-a lungul Coastei Ahazar (Coasta Portocalilor) cu orase si statiuni la mare pe care le-am zarit in departare, având in stânga noastra un munte stâncos. Drumul a continuat pe Costa Dorada unde am oprit pentru o scurta vizita la Salou, statiune estivala frumoasa intemeiata inca pe vremea vechilor greci, cu 6 plaje cu nisip auriu unde am facut baie in apele calde ale Mediteranei. In Salou exista si Portaventura, un fel de expozitie care arata cele mai de seama monumente si studii antropologice din diverse locuri din lume: Mexic, Polinezia s.a.

SALOU – Statiune estivala pe Costa Dorada la Mediterana

Ultimul oras vizitat in periplul nostru a fost Barcelona, capitala Cataloniei si al doilea oras ca marime al Spaniei. Aici foarte multi oameni vorbesc limba catalana. Legenda spune ca orasul a fost infiintat de Hercule cu 400 ani inaintea Romei iar alte surse atribuie cartaginezilor intemeierea orasului. Orasul este intr-adevar foarte vechi, aici gasindu-se urme feniciene si grecesti. Romanii l-au transformat in castru, urmele constructiilor romane fiind inca vizibile in unele locuri. In secolul V a fost cucerit de vizigoti si in secolul VIII de catre arabi pentru ca in secolul IX sa fie cucerit de Carol cel Mare care a dat orasul Contilor de Barcelona. Acestia in secolele urmatoare si-au extins dominatia asupra intregii Catalonii care in secolul XII s-a unit cu Aragonul. Din secolul XV, odata cu casatoria in 1469 a lui Ferdinand II de Aragon cu Isabella I de Castille precum si cu descoperirea si colonizarea Americii, importanta financiara a comertului mediteranean a inceput sa scada si odata cu aceasta si importanta Barcelonei. De atunci dureaza separatismul catalan. In secolul XVIII a fost construita fortareata de pe Monjuic, dealul de 172 m inaltime ce domina orasul. Spre sfârsitul secolului XIX si in prima parte a secolului XX a trait si creat in Barcelona renumitul arhitect Antoni Gaudi (1852-1926) care a lasat o amprenta extrem de importanta asupra arhitecturii in general si a celei barceloneze in particular. In 1992 au avut loc la Barcelona Jocurile Olimpice care au revitalizat orasul. In prezent este unul din marile orase importante din lume prin influenta sa in comert, educatie, media, stiinta, arte si turism. Are un port mare si un aeroport international prin care trec anual 30 milioane calatori.

La sosire seara in Barcelona am facut un prim tur ghidat al orasului cu autocarul, in cursul caruia am vazut cateva din casele realizate de Gaudi. A doua zi, ultima a excursiei noastre, a fost destinata vizitarii propriu-zise a Barcelonei. Primul obiectiv a fost Parcul Güell situat pe pantele dealului El Carmel. Parcul, de fapt un complex de elemente arhitecturale, a fost creat de Gaudi intre anii 1900 – 1914 la comanda  bancherului Güell a carui locuinta era in parc, fiind inca locuita de urmasii acestuia. In parc am fost pe o terasa sustinuta de stâlpi de piatra maro ciudati, aranjata de Gaudi, dupa care am trecut pe lânga casa in care a locuit Gaudi cu mama sa intre anii 1906-1929, anul mortii sale. In continuare am trecut pe la lucrarile cu faianta multicolora ale lui Gaudi: o terasa si mai jos o salamandra mare in tonuri de albastru. Si mai jos, la strada, era casa portarului si o bisericuta (acum magazinul de suveniruri a parcului), ambele purtând maniera Gaudi: forme rotunjite, colorate, imitând natura. Tot parcul emana geniul ciudat al  vizionarului Gaudi. In continuare am vizitat Catedrala Sagrada Familia, capodopera inceputa in 1882 de Gaudi, neterminata la moartea sa si la care se mai lucreaza si in prezent. Turlele ascutite foarte inalte cu ornamentatii ciudate ii dau acestei catedrale un aspect special de neegalat. Apoi ne-am deplasat cu autocarul prin Avenida Meridional pâna la statuia lui Columb de pe malul marii si am strabatut Rambla, artera lunga ce constituie centrul de relaxare si divertisment al barcelonezilor, de unde am patruns la dreapta in Barri Gotico, cartierul vechi al Barcelonei. Am trecut prin Plaça de Constitucion, patrata si nu prea mare, având pe o latura Primaria orasului si pe latura opusa Comandamentul General, adica Administratia Juntei. In continuare am dat ocol Catedralei Sfânta Eulalia, patroana orasului, construita in stil gotic in secolele XIII-XV pe locul unei vechi biserici vizigote si alaturi de locul unde era forumul roman. De aici am mers in Plaça Catalunia, foarte mare si rotunda, cu fântâni arteziene si de unde pornesc mai multe bulevarde largi si apoi, strabatand inca o data toata Rambla, am revenit in Plaça de Colon si am facut o ultima plimbare pe promenada de lânga mare, admirând vapoarele, pasarela frumoasa care duce la acvariul construit pe mare si turnurile metalice ale telecabinei care pleaca de aici si urca pe Montjuic.

BARCELONA – Casa Batllo construita de Gaudi; alaturi casa in stil maur

BARCELONA – In Parcul Güell creat de Gaudi

BARCELONA – Intrarea principala in Parcul Güell

BARCELONA – Biserica Sagrada Familia construita de Gaudi dar neterminata

BARCELONA – Catedrala Sf. Eulalia din cartierul vechi Barri Gotico

BARCELONA – In cartierul vehi Barrt Gotico, vitrina cu suveniruri

BARCELONA – Piata Catalunia

BARCELONA – Rambla vazuta din Piata Catalunia

BARCELONA – Plimbare pe Rambla

BARCELONA – In Piata Colon, pe esplanada, vedere spre port si in stanga pe apa Acvariul

La ora 18 ne-am urcat aici pentru ultima oara in autocar care ne-a dus direct la aeroport. Si astfel, grupul nostru de 44 turisti, compus in general din oameni trecuti de 50 ani, care a fost foarte bun, dedicat exclusiv turismului si totdeauna punctual, a revenit la Bucuresti cu bucuria de a fi participat la o excursie foarte placuta, frumoasa si interesanta in cursul careia am putut admira bogatia arhitecturii si artei iberice si ne-am imbogatit cunostintele despre trecutul si prezentul acestui colt al Europei si al populatiilor diverse care au trait aici. In cursul acestei excursii am putut admira majoritatea celor mai frumoase si renumite realizari arhitecturale si artistice ale constructorilor si artistilor spanioli si portughezi precum si frumusetea uneori austera, alteori plina de mareţie a naturii acestei peninsule. Totodata putem afirma ca organizarea acestei excursii lungi si destul de obositoare (15 zile in care am parcurs circa 5.500 km) a fost fara repros.

 *              *            *

Inainte de a incheia, doresc sa fac si o scurta prezentare a gastronomiei spaniole, prin mentionarea celor mai importante preparate culinare si bauturi specific spaniole pe care le-am degustat.

Tapas de care spaniolii sunt mare amatori este de fapt un aperitiv servit inainte de felul principal de mâncare. Insa la spanioli, tapas a devenit un adevarat ritual, care nu mai este totdeauna asociat cu servirea mesei. Tapas sunt constituite din mici cantitati de carne, peşte, mezeluri, brânzeturi sau legume servite calde sau reci in cantitati mici si intr-o varietate fara limite de amestecuri care nu cer mult timp de preparare. In orice localitate spaniola, mica sau mare, se gasesc baruri si restaurante de tapas servite de regula in farfurioare ceramice si insotite de un pahar de sherry. In Spania servirea de tapas este asociata cu ospitalitatea, prietenia si conversatia.

Tapas bar cu ”jamon” (pulpe de porc) atârnate sub tavan

Paella este un fel de mâncare specific spaniol având originea in zona Valencia. Acesta consta din orez fiert peste care se pun diferite ingrediente in functie de care exista trei varietati principale: paella valenciana cu legume verzi, fasole, carne de pui, raţa sau iepure, melci si ierburi aromate; paella de marisco in care lipsesc legumele iar carnea este inlocuita cu peşte si fructe de mare; paella mixta care este o combinatie de carne, fructe de mare si vegetale. Uneori la paella se adauga şofran sau ulei de masline.

Am constatat ca in Spania nu se prepara supe. In restaurante este foarte greu sa gasesti supa, o exceptie facând-o „gaspacho”, adica o supa de tomate care se serveste rece.

Jamon (jambon) este cel mai traditional mezel spaniol: o şunca spaniola uscata din carne de porc, considerat ca delicatesa inca din vremea romanilor. Exista 2 tipuri: jamón serrano (sau currado) – sunca uscata din porc alb (serrano inseamna “de la munte”); jamón iberico – sunca uscata de calitate superioara ce contine carne de porc negru iberic  (se mai numeste si pata negra). Calitatea si pretul sunt date de specia de porc din care se prepara jamón-ul, dar mai ales de alimentatia porcului. Jamón iberico (varianta mai scumpa de jamón) are, la rândul lui, 3 categorii de calitate: jamón iberico de bellota – cea mai scumpa varietate de sunca uscata spaniola, preparata din carne de porc iberic, hranit doar cu ghinda; jamón iberico de recebo – sunca uscata spaniola, preparata din carne de porc iberic, hranit cu o combinatie de ghinda si cereale; jamón iberico de pienso – varianta simpla de jamón iberico din carne de porc iberic, hranit cu cereale. Prepararea jamon-ului se face printr-un procedeu lung: se curata pulpele de porc si se acopera cu sare timp de 2 saptamâni pentru a elimina umiditatea din carne si a evita degradarea ei; apoi sarea este indepartata si pulpele sunt atârnate pentru uscare timp de 6 luni. In final pulpele sunt reatârnate timp de 6 pâna la 18 luni intr-un loc rece si uscat cât mai sus posibil. In Spania se pot vedea atârnate sub tavan zeci de pulpe de jamon in multe magazine de mezeluri sau in baruri de tapas, iar jamon-ul este folosit nu numai ca atare ci si pentru prepararea de tapas sau a unor feluri de mâncare.

Chorizo este salamul tipic spaniol, un produs uscat picant preparat din carne de porc care se foloseste si in preparate cu oua sau alte feluri de mâncare.

Intre bauturi, specific spaniol este Sherry, un vin intarit al carui nume provine din anglicizarea denumirii orasului spaniol Jerez din provincia Cadiz unde se produce. Dupa ce fermentarea strugurilor albi crescuti in zona Jerez este completa, vinul este intarit cu un rachiu tare facut tot din struguri. Majoritatea bauturilor sherry sunt seci dar unele pot fi indulcite.

O alta bautura specific spaniola dar si portugheza este sangria, un vin rosu dulce, slab alcolizat ce se serveste rece, cu felii de fructe in el (portocale, lamâi, mere, pere, struguri s.a.) si care mi-a placut foarte mult.

______________________