Scoica blogul nostru de calatorii – impresii si sugestii

tips1 Mai mult »

  Ce poate fi mai șic decât acest oraș? Stilurile arhitecturale se amestecă spre deliciul celor excentrici și rafinați ce vin la Varșovia. Istoria medievală, goticul și stilul baroc au un „mariaj“ interesant cu cel sovietic, altoit militărește aproape peste toate edificiile. Pentru turiștii în căutare de noutate, de evenimente underground sau pentru fotografii celor mai în vogă reviste de modă, Varșovia este orașul perfect. Ce poate fi mai cool decât o petrecere postmodernă, cu o invazie de lumini halucinante, într-o clădire veche, comunistă? Cât despre epoca apusă a comunismului, ea și acum trezește fantezia scenariștilor de filme de spionaj, cu toate ungherele lui misterioase și iernile asemănătoare cu cele rusești. Capitala Poloniei este acum principala zonă economică și turistică a țării, o țară vrednică, ce a depășit mai repede și mai discret „bucuriile“ tranziției la economia de piață. Cu toate acestea, Varșovia a fost afectată de al Doilea Război Mondial până în măduva orașului, în cele mai vechi structuri și elemente specifice. Aproape tot orașul a fost distrus, iar populația (din care mai bine de o treime era iudaică) a fost deportată. Comuniștii au avut strania (dar fericita, culmea!) inițiativă de a reconstrui orașul așa cum fusese înainte de război, și a rezultat o copie a orașului vechi… fără să fie veche. Oricum, experimentul a fost apreciat de UNESCO, iar Orașul Vechi a intrat pe lista patrimoniului. Capitala Poloniei este traversată de râul Vistula, iar pe malul stâng se găsesc cele mai multe obiective culturale. Pe malul drept al râului puteți face shopping (dacă nu aveți chef de obiectivele de pe malul stâng). Nu trebuie ratată, totuși, o plimbare pe „calea regală“ care trece de la nord spre sudul orașului, către Orașul Vechi, pe lângă Nowy Swiat, galerii comerciale la mare modă. Mai cuprinde palatele regale supraviețuitoare după război, grădinile regale din Parcul Lazienski și Palatul Wilanów, aproape de centrul Varșoviei. Chiar dacă este iarnă, atmosfera serilor varșoviene este la fel de romantică precum a celor pariziene. Concerte de muzică clasică interpretate profesionist pe străduțele și aleile Varșoviei, vânzători ambulanți de suveniruri, studenți sofisticați, îmbrăcați modern, discutând politică, blonde care parcă seamănă toate cu Eva Herzigova. Deși moștenirea comunistă a lăsat în urmă clădiri cenușii, au rămas și câteva vestigii demne de atenție. Palatul regal, de exemplu, este „opera“ comuniștilor, pentru că a fost reconstruit  între 1971 și 1984. După ce a servit de reședință ducilor de Mazovia și regilor polonezi până în secolul al XVIII-lea acesta a fost bombardat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și apoi reconstruit. Acum este muzeu. Merită o  vizită prelungită și Wilanów. Oricine a studiat în clasa a șasea la limba română „Sobieski și românii“ a auzit deja despre acest rege brav, care a costruit și Wilanów, construcție ce urma a-i servi drept reședință de vară. Și regii care i-au urmat la tron lui Sobieski au iubit acest castel. Muzeul Național al Poloniei este o altă destinație obligatorie pentru rafinați într-ale artei. Deține o colecție foarte mare de artă, din cele mai ... Mai mult »

Când spui Cambodgia, te gândești probabil la Kmerii Roșii, Pol Pot și cele trei milioane (după unii) de cambodgieni uciși de acesta. Sau, dacă istoria sud-estului Asiei nu te-a pasionat niciodată, tot îți amintești că Angelina Jolie a înfiat un băiețel cambodgian pe care mai apoi l-a americanizat în „Maddox”. Totul se leagă: dacă Angelina a filmat în Cambodgia „Tomb Raider”, și-a cunoscut viitorul fiu, și tot așa. Ai mai citit probabil pe undeva despre „killing fields”, acele locuri unde populația cambodgiană, și așa săracă, a fost strămutată să muncească în ceea ce Pol Pot avea de gând să realizeze, anume un proiect agrar și marxist de proporții frisonante. Sau, dacă te-ai uitat mai demult la Discovery, poate că ai văzut deja minunea numită Angkor Wat… Cam acestea sunt elementele general cunoscute despre Cambodgia, acest teritoriu marcat de sărăcie, războaie locale, istorie antică și… cam atât. Interesantă din punct de vedere turistic nu e decât de foarte puțin timp încoace, de când se prezintă ceva mai profesionist ceea ce Cambodgia are de oferit la capitolul istorie antică și timpuriu medievală. Unii nici măcar nu știu unde e localizată pe hartă. Se crede că e în Africa… De fapt, Cambodgia este o ciudățenie geografică, un petic pitoresc altoit pe un teren fierbinte, roșu-marțian. Temperatura diurnă nu coboară sub 40 de grade, jungla tropicală nu e deloc eficientă împotriva căldurii și, cu toate acestea, merită să ajungi acolo pentru că e o experiență nu doar exotică și estetică, ci și una morală: vezi astfel că există oameni care au traversat cele mai negre episoade ale istoriei, traume mari și foarte mari, dar care încet, încet, revin la viață, îți zâmbesc, se bucură că le vizitezi zona. Desigur, ca în orice țară din lumea a treia, există și aspectul dur al exploatării  copiilor, al sărăciei lucii, al mizeriei și lipsei de asistență medicală. Dar investițiile serioase din partea Chinei, SUA și UE dau speranță… Oricum, odată ajuns la Siem Reap sau la Poi Pet, vei vrea să vezi templele budiste, așa-zisele „wat”. {i vei vrea să bifezi pe harta cuceririlor tale turistice Angkor Wat. Cu adevărat, acest loc are semnificația unei Mecca a turistului care vrea să simtă și altceva decât piscina și soarele pe piele. Este unul dintre cele mai mari temple budiste din lume, o inimă a Imperiului Kmer și un simbol al țării. A fost construit în secolul XII de către Suryavarman al II-lea și la început a fost templu hinduist, dedicat lui Vishnu. Stilul este kmer clasic și a fost proiectat să reprezinte muntele Meru, sălașul zeilor. Angkor a dat tonul restului templelor care înconjoară Siem Reap: Banteay Samre, Chao Say Tevoda, Preah Pithu… Deși numele lor au sonoritatea misterioasă a credințelor vechi, dispărute, funcția lor religioasă este încă actuală. {i astăzi se pot vedea în nișele acestor temple, printre picioarele puzderiei de turiști japonezi și chinezi, câteva călugărițe budiste, rase în cap, mestecând niște ierburi halucinogene și rostind incantații șoptite. Tropăitul prozaic al turiștilor de pe toate meridianele ... Mai mult »