Scoica blogul nostru de calatorii – impresii si sugestii

    Evrei, creștini și musulmani sosesc în tot timpul anului la Ierusalim pentru a-și aduce tributul de credință unui loc încărcat de istorie cu semnificații al căror înțeles e descifrat de cărțile sfinte ale omenirii. Ierusalimul are puțin peste 700 000 de locuitori și e capitala statului Israel. Dar, într-un sens mai larg, se poate spune că aparține omenirii întregi. Sub acest nume, orașul e cunoscut cu mult înainte de apariția religiilor creștină și musulmană, încă din mileniul al III-lea înainte de Christos. În zilele noastre, Ierusalimul e și un formidabil loc de „pelerinaj turistic“. Aceasta mulțumită monumentelor sale vechi și unei industrii turistice foarte bine pusă la punct. Nu trebuie să fii un om evalvios pentru a fi impresionat de cele văzute aici. Nicăieri în lume nu există o mai mare bogăție culturală și istorică, adunată pe un loc atât de mic, sub un soare atât de arid și de puțin prietenos. Natura e stearpă, istoria e zbuciumată. Și totuși Ierusalimul e locul de unde a început crearea lumii. Ierusalimul e așezat pe dealurile lui Iuda. Se află la 50 de kilometri de Mediterana și la 30 de kilometri de Marea Moartă, celebrul lac sărat al Vechiului Testament, locul în apropierea căruia au fost descoperite manuscrisele esenienilor. În partea de răsărit a orașului se află Muntele Măslinilor, iar vechea cetate e înconjurată de trei văi adânci, care se unesc în Valea Siloam, în apropiere de fântâna Bir Eyyub. Sunt locuri al căror nume apare de nenumărate ori în Vechiul și Noul Testament. Simpla lor menționare evocă deja fapte miraculoase și povești biblice. Când poporul lui Israel a ajuns în țara promisă de Dumnezeu, orașul era locuit de cananiți, avea deja câteva sute de ani de istorie și nu a putut fi cucerit datorită poziției sale strategice. Abia în vremea domniei legendarului rege David, Ierusalimul devine capitala statului evreu. David aduce aici Chivotul Legământului. De atunci și până astăzi, Ierusalimul e numit Cetatea Sfântă. Vechiul oraș este și astăzi înconjurat de ziduri și este împărțit în patru cartiere: evreesc, creștin, armean și musulman. Șapte sunt porțile de intrare prin care se pătrunde în cetate și acestea reprezintă un obiectiv turistic în sine. Toate poartă mai multe nume, datorită faptului că fiecare cult religios folosește nume care trimit la propria tradiție. Zidurile cetății au fost refăcute în repetate rânduri, cele de acum, impresionante și bine conservate, au fost ridicate în timpul ocupației otomane. În interiorul acestor ziduri, ridicate de otomani în secolul al XVI-lea, se află principalele locuri de cult ale celor trei mari religii monoteiste: Biserica Sfântului Mormânt, Zidul Plângerii, Moscheea Al Aqsa, Muntele Templului. Mai multe circuite turistice clasice cuprind monumentele din perimetrul Orașului Vechi. În zilele de sâmbătă, primăria orașului oferă gratuit ghidaj pentru aceste circuite.   CÂTEVA TRASEE TURISTICE ÎN ORAȘUL VECHI De la Turnul lui Tancred la Biserica Sfântului Mormânt. Traseul durează cel puțin trei ore și cuprinde locuri de o uluitoare frumusețe și încărcătură istorică. Atenție, se cade se fiți îmbrăcați decent, pe cât ... Mai mult »

Țară a contrastelor, pitorească și exotică, Malaezia a serbat în 2007 jumătate de veac de independență. De aceea, 2007 a fost declarat în Malaezia Anul Turismului și au fost pregătite mai multe manifestări somptuoase dedicate aniversării Independenței. Călătorul care ajunge în acest colț îndepărtat de lume descoperă cu uimire o țară nouă și veche totodată. Malaezia are insule paradisiace, peisaje care par neatinse de om, monumente vechi de mii de ani, triburi izolate care păstrează obiceiuri spectaculoase, dar are și zgârie-nori care sfârșesc în cer, orașe ce par desprinse dintr-un film SF, o economie foarte dezvoltată, un comerț înfloritor și servicii într-atât de moderne încât rivalizează cu cele oferite în America și în țările Europei. Când auzim la televizor știri despre Malaezia ne gândim poate că țara aceasta se află la alt capăt de lume. Către Malaezia, călătorii europeni s-au îndreptat din vremurile cele mai vechi, pe mare dar și pe uscat, urmând trasee lungi și periculoase. Au adus de acolo mirodenii, pânzeturi fine și covoare prețioase, obiecte lucrate cu migală în lemn și în fildeș. Au adus cu ei povești despre femei frumoase și despre o ținuturi care seamănă cu paradisul.  La alt capăt de lume se află Malaezia, și totuși nu într-atât de departe. Asemeni oricărui paradis turistic, îndepărtata Malaezie a fost transformată astăzi de agențiile de turism într-o destinație în care se ajunge ușor și confortabil, chiar dacă zborul cu avionul durează din Europa până acolo ore bune. Țara e unul dintre tigrii asiatici, economia e în plin avânt, totul pare să se dezvolte într-un ritm uluitor și lucrul acesta se vede bine nu doar în aspectul orașelor, ci și în oferta turistică, hotelurile din întreaga țară pun la dispoziția călătorului servicii de primă clasă, ireproșabile. Oferta e completă: aveți de ales între hoteluri cu aspect modern sau case de vacanță cu arhitectură colonială, pierdute în mijlocul unui peisaj magnific. Rețeaua de transport are și ea alternative, puteți străbate țara în elegante trenuri moderne sau puteți alege mijloace de transport ceva mai tradiționale, dacă nu vă supără legănatul pe spatele măgarilor care urcă pantele abrupte ale munților. Amestecul de modernitate și vechi capătă forme bizare, dar tocmai acest lucru dă nota particulară a țării. Veți întâlni în Malaezia o societate deschisă către nou, familiarizată cu tot ce înseamnă tehnică de ultimă oră. Veți întâlni însă și comunități cu mod de viață tradițional, sate de pescari și de agricultori care duc o viață desprinsă din alte timpuri istorice. În vest, orașele de origine colonială, cu clădiri noi, din beton și sticlă, sunt conectate la ultimele noutăți și descoperiri tehnice. În est, coastele sălbatice, populate de literatura de început de secol XX cu legendele despre pirați și comori, întruchipează fața tradițională a țării. La mijloc, ca o graniță naturală între lumi și timpuri, se întinde, impenetrabilă, jungla.  Tapiserie în nenumărate tonuri și nuanțe de verde. Scotociți Internetul, veți descoperi câteva hărți detaliate ale Malaeziei. Țara are o geografie ceva mai puțin obișnuită, e alcătuită din două părți distincte. Malaezia ... Mai mult »

Chiar dacă nu veți ajunge în New York dinspre Ellis Island, precum primii emigranți, cu siguranță nu puteți scăpa fără o scurtă escapadă la Statuia Libertății. |n Lower Manhattan, lipsa gemenilor de la World Trade Center din panorama zgârie-norilor este încă resimțită ca o rană dureroasă. |n plan îndepărtat, Empire State Building, a cărui siluetă este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului, a rămas cea mai înaltă construcție din New York. Emoția pe care o veți simți în timp ce vaporașul – ce poartă nume ca Miss Liberty – se apropie de port poate fi copleșitoare, dar nu vă temeți, chiar din primele cinci minute vă veți simți acasă, în cel mai mare oraș al Americii. O senzație la fel de copleșitoare veți avea ieșind pur și simplu dintr-o stație de metrou din „midtown“ în vârtejul uneia dintre arterele cele mai aglomerate – 5th Avenue, 6th  (Avenue of Americas) sau 7th (Fashion Avenue). Magazine de lux, tonete cu ceasuri sau genți „de firmă“ cu 2$ bucata, monumente de artă contemporană la colț de stradă sunt asaltate zilnic de valuri de turiști, commuters (navetiști) sau newyorkezi get beget. Puteți simți în modul cel mai direct faptul că aici trăiesc 8 milioane de oameni, iar în toată aria metropolitană aproape 19 milioane. Nu există o rasă sau o originie predominantă, diversitatea etnică este frapantă – asiatici, latino, arabi, africani sau evrei se amestecă într-un furnicar de neimaginat.   MEREU MAI SUS Spiritul eclectic al New York-ului, dincolo de diversitatea umană, este cel mai bine reflectat în arhitectură. Nici un alt oraș al lumii nu este atât de legat de ideea de „zgârie-nori“ și nici un alt oraș nu are o colecție atât de variată de clădiri înalte. La mijlocului secolului al XIX-lea, parcelele mici și prețurile imobiliare mari, combinate cu noile tehnologii ca ascensorul sau structurile de oțel, au dus la o adevărată cursă a înălțimilor. Competiția a început odată cu primele turnuri, ridicate la începutul secolului trecut, adaptând stiluri tradiționale neogotic sau renascentist, cu detalii la scară impresionantă (American Standard, Crown Building), a trecut prin euforia artdeco (Empire, Rockefeller), apoi prin sobrietatea stilului internațional (WTC, Solow), până la noile construcții post-moderne (Citicorp, Trump Tower). Cursa nu a putut fi oprită nici de tragedia din 11 septembrie – în 2012 este preconizată finalizarea noului World Trade Center, la realizarea proiectului  participând câțiva dintre cei mai cunoscuți arhitecți contemporani – Liebeskind, Gehry, Calatrava, Foster. The Memory Foundations are în centru două bazine uriașe în locul fostelor turnuri gemene, înconjurate de un complex de șapte noi turnuri și Liberty Tower, un turn a cărui înălțime va avea semnificație simbolică: 1776 picioare (541 m), 4 iulie 1776 fiind data Declarației de Independență. Bineînțeles, zgârie-norii nu sunt totul. Fiecare  cartier al Manhattanului are o personalitate puternică și cu totul diferită de celelalte – este imposibil de comparat nebunia reclamelor luminoase din Times Square cu poezia străduțelor boeme din Greenwich Village, sobrietatea blocurilor înguste din fier cu scări exterioare din Soho cu agitația teatrelor, cinematografelor ... Mai mult »

Să presupunem că vizita dumneavoastră de afaceri la Viena, Praga sau Budapesta s-a încheiat mai devreme. Vă rămân câteva zile la dispoziție pentru a vizita împrejurimile. Luați avionul spre Slovacia, pentru că aveți ce vedea.   Veți avea surpriza să găsiți o zonă proaspătă, neatinsă încă de civilizația nivelatoare, de consumism și artificialitatea restaurantelor fast food, o țară în care pădurile au încă o aparență de inaccesibilitate, în care tradițiile sunt uluitor de proaspete și de frumoase. Aceasta este Slovacia. Parte a fostului bloc comunist, Slovacia este independentă abia din 1993, iar oamenii au încă o prospețime de ființe trezite după un lung somn al istoriei. Castelele din Slovacia sunt foarte bine conservate și aduc sub ochii vizitatorului din secolul XXI episoade din istoria acestei țărișoare care nu a scăpat neocolită de furtuni violente. Locuitorii acestei națiuni aflate în mijlocul Europei păstrează cu sfințenie obiceiurile locale și comportamente care vin de departe, din vremuri păgâne, chiar dacă Slovacia a fost de-a lungul timpului parte centrală a Imperiilor cu rol civilizator. Slovacii au o sumedenie de sărbători cu rezonanță păgână, deși sunt majoritar catolici. La 11 noiembrie se serbează Ziua Sfântului Martin, zi considerată în vechime începutul solstițiului de iarnă. La 25 noiembrie este ziua Sfintei Caterina, după care se ține postul de iarnă. În folclorul slovac, această perioadă este plină de spiriduși, gnomi, zâne bune și rele, vrăji, magie cât se poate. La 30 noiembrie, de ziua Sfântului Andrei, fetele fac o halușcă gustoasă (un fel de plăcintă tradițională) sub care pun bilețele cu numele bărbatului pe care îl vor. Pe 13 decembrie, să te ții! E sărbătoarea Sfintei Lucia, o zi importantă, smulsă din miezul întunericului de iarnă, o zi în care puterile răului se dezlănțuie și trebuie menite să se întoarcă de unde au plecat. Femeile se îmbracă acum cu tot ce au mai frumos și fac vrăji de alungat spiritele malefice. Iar Ajunul Crăciunului are aproape tot atâtea „bordeie și obiceie“ câte și pe la noi. Trebuie să fie pe masă multă mâncare, cam de vreo 12 feluri. În limba slovacă Ajunul Crăciunului se traduce prin „ajun abundent“. Nu trebuie să lipsească usturoiul, altfel cine știe cu cine se pot trezi onorabilii gospodari în case, eventual cu moroi păroși și iele rele.   ISTORIE LA TOT PASUL Dacă nu aveți timp să zăboviți mai mult și să cunoașteți pe pielea dumneavostră aceste obiceiuri, vă recomandăm să închiriați o mașină, deși sistemul de șosele și autostrăzi nu este dezvoltat la nivelul întregii țări. Doar astfel puteți fi siguri că nu ratați ceva din ceea ce merită văzut. Începeți cu Bratislava. Capiala slovacă pare cenușie la prima vedere, dar acest oraș are câteva dintre cele mai frumoase și mai „grele“ de istorie clădiri din Europa. Castelul Bratislava, poreclit și „masa întoarsă“ datorită formei lui, este în același timp Muzeu Național cu minunate expoziții de instrumente muzicale, mobilă veche din Moravia și o colecție de exponate reunite sub numele „bijuterii ale vechii Slovacii”. Banska Stiavnica ar fi al doilea oraș ... Mai mult »